“Să aștepți oricât. Să aștepți orice. Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent.” 

“Nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim...” 

1. “Mi-am dat seama că ţipetele există. Însă nu le auzim. Nu vrem să le auzim. Suntem surzi, iar cei care ţipă se chinuiesc să ţipe şi mai tare văzând că nimeni nu-i aude. Toţi îşi văd de treburile lor mai departe, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, iar tu te simţi atunci ca o păpuşă dezarticulată. Ca să recapeţi senzaţia că eşti om, trebuie să observi un semn că te aude cineva. Altfel înnebuneşti. Şi ca să nu înnebuneşti, ţipi şi mai tare. Şi deodată observi că vocea nu te mai ascultă. Ţipătul a ajuns la limitele lui şi s-a frânt. Tăcerea a fost mai puternică decât el.” 
2. Nu ştiu dacă aţi trăit vreodată o asemenea stare. Nu eşti nici mort, nici viu. Te simţi ca un foc care abia mai pâlpâie, gata să se stingă. Stai cu ochii deschişi, te uiţi într-un punct fix, dar nu vezi nimic. Şi nici nu te gândeşti la nimic decât la propria ta oboseală de a trăi şi de a muri. Răstignit undeva între viaţă şi moarte, nu eşti bun pentru niciuna dintre ele. Parcă pluteşti în derivă şi aştepţi să fii aruncat pe un mal, ori al vieţii, ori al morţii, ţi-e egal.
3. “Există înfrângeri care nu coboară, ci înalță.” 
4. “Inchipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...”
   
5. “Acesta e omul, domnilor. Rezistă la multe, dar câteodată îl doboară golul din jur. Presiunea dinlăuntrul său devine atunci prea puternică,iar sângele ameninţă să ţâşnească prin toţi porii. Moartea nu-i vine dinafară,ci dinlăuntru. Golul din jur nu e vinovat decât că a rupt echilibrul.” 
6. Lumea e plină de măşti de sticlă. Te uiţi şi nu le vezi. Mângâi faţa unei femei şi nu simţi masca asta de sticlă. Se îmbrăţişează doi amanţi şi nu simt unul la celălalt masca de sticlă. Se sărută şi nu simt. Mama îşi creşte copilul şi nu simte cum odată cu obrazul se lărgeşte şi masca de sticlă. Nu, aceste măşti nu se văd. Dar opriţi-vă undeva, vroiam să le strig, şi ţipaţi, cereţi ajutor, ameninţaţi.
7. Pierderea dragostei este, am descoperit atunci, răul cel mai mare care i se poate întâmpla unui om. Putem trăi fără Dumnezeu, dar nu putem trăi liniştiţi fără dragoste.

Citate Prizonierul cerului - Carlos Ruiz Zafón

Un roman al splendorii și al capcanelor.


"Fericiți ochii care te privesc..."

„Bărbații sunt precum castanele ce se vând pe străzi: când le cumperi, toate-s fierbinți și miros bine, dar când le scoți din cornet, se răcesc pe loc și-ți dai seama că majoritatea sunt putrede înăuntru.”

"În aceasta viaţă se iartă totul, mai puţin spunerea adevărului."

„Destinul nu face vizite la domiciliu, ci trebuie să mergem noi să-l căutăm.”

„Lumea e foarte mică atunci când n-ai unde să te duci.”

"Obișnuia, ca și alții, să surâdă  exagerat ca să nu plângă."

"Când a izbucnit în plâns, furia și durerea pe care le închisese în suflet în toți acei ani au șiroit ca sângele, în șuvoaie."

"Dar eu îl văd chipeș și bun, și foarte bărbat. La urma urmelor, doar asta contează, să fie bun și sincer. Să te poți sprijini de el într-o noapte de iarnă și să poată goni tot frigul din tine."

citate Invitaţia la vals - Mihail Drumeș

                                                 Am citit cartea asta dintr-o răsuflare!

                                                                                      

“După un timp, s-a furişat pe poarta inimilor noastre fiinţa unui vals făcut numai din farmec şi nostalgie.” 

“― Cât e ceasul?

― Nouă şi un sfert...

― O! de ce m-ai lăsat să dorm atâta?...

― Nu-i nimic, pentru tine mai răsare încă o dată soarele.

― Crezi că merită? 

― Da, pentru că tu ai realizat dragostea absolută.” 

“Şi ai să citeşti zilnic de acum înainte, luni, ani, secole ceea ce se petrece în sufletul meu, dacă nu vii să-mi iei mâinile şi să descoperi în ochii mei marea dragoste pe care mi-ai sădit-o şi pe care nu poţi s-o fărâmi orice ai face, pentru că e opera ta, nu a mea.”

“Iubirea e nesaţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără să-i ceri nimic în shimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă. Eu am vrut totul de la tine pentru că-ţi dădusem totul şi oricum ceva mai bun decât mine nu puteam eu să-ţi dau. De aici a pornit greşeala, de la acest schimb în aparenţă just. Dar ce experienţă aveam eu, de unde să ştiu eu că iubirea dintre două fiinţe nu e niciodată egală, că balanţa atârnă când într-o parte, când înutr-alta, după variabile de care foarte greu ne dăm seama. În cazul nostru balanţa atârna în favoara ta. Lanţurile cu care mă încătuşai erau mult mai puternice decât ale mele.”

“Ai crezut şi poate încă mai crezi că sunt proastă. Ah, e foarte firesc să judeci aşa. Te iubeam prea mult, poate mai mult decât ai fi avut nevoie, şi nu ştiu dacă o femeie îndrăgostită raţionează vreodată cu creierul.”


“De fapt, marile pasiuni rămân necunoscute, se consumă în anonimat.”


“În orice caz numai dragostea şi creaţia fac viaţa vrednică de a fi trăită şi, totodată, de a fi părăsită fără regret. N­-am creat nimic care să rămână generaţiilor viitoare, dar am avut dragostea...”

“E de neconceput cât am iubit­-o pe Mihaela. S-­a strecurat atât de integral în mine făcând una cu fiinţa mea, încât acum când a plecat în lunga ei călătorie şi-­a luat numai trupul cu ea, dar în mine a rămas întreagă, mai vie ca niciodată. Voia să-­mi intre în sânge şi, iată, izbutise mai mult, infinit mai mult decât se aşteptase.”

Totul, totul îmi vorbeşte de ea: locurile pe unde am hoinărit, casele, grădinile, lucrurile, oamenii pe care i­-am cunoscut împreună. În toate şi în tot parcă şi­-a lăsat fiinţa ei. (Şi risipa aceasta nu mai avea margini.) Cînd tac, fiinţele şi lucrurile din afară încep să grăiască amintirile din mine. În gînduri şi în vis, în iubire şi în ură, în bucurie şi în suferinţă, în faptă şi în vorbă, e pururea vie, pururi prezentă Mihaela! Pretutindeni Mihaela! Obsesie uriaşă, copleşitoare, trebuinţă ca aerul şi lumina. 

Cine ar putea să­-mi smulgă rădăcinile ei crescute pînă în adîncurile mele cele mai insondabile? 

Iubirile mari sînt tocmai acelea de care te îndoieşti mai mult. 

citate Scrisoare de dragoste - Mihail Drumeș

UUn roman magic.

"Nu, n-am suferit din pricina dragostei, ci a răutății oamenilor."
"Vreau să pun în sufletul doctorului Rank ceea ce mi se pare esența iubirii, adică ceva eteric, fără obiect, care îți aduce stări paradisiace, chiar extazul , dar care are și reversul durerii, în fine, un sentiment prelungit prin el însuși." "De altfel, sunt sigură că o fericire care te satisface pe deplin nici nu e fericire, trebuie să-i dai alt nume." "De-acum, pentru ea totul e degeaba, dar în dragoste nu-i nimic degeaba, dragostea ține loc de orice prin ea însăși." "Cum ar fi putut să-mi treacă prin minte că el va fi începutul tragediei mele de mai târziu?" "Dacă va trebui să jucați un rol în existența mea, ne vom întâlni și altă dată, ne vom întâlni mereu." "Adevărul e că toate gândurile și visurile de fericire pe care mi le-am făcut în legătură cu el au fost pentru mine însăși fericirea în carne și oase." "Vezi ce repede poți pierde o femeie? Bărbatul trebuie să știe, în primul rând, cum să-și păstreze femeia.." "Nenorocirea pe care ți-o faci singur doare mai mult." "Prețul unei femei nu-l afli decât după ce o pierzi. De asta sunt sigură, atât de sigură.

citate Unsprezece minute - Paulo Coelho

[...] în acest palpitant şi îndrăzneţ roman, Paulo Coelho analizează cu sensibilitate natura spirituală a sexului şi a iubirii şi ne invită să ne confruntăm cu propriile prejudecăţi, cu propriii demoni, să ne aflăm propria „lumină lăuntrică“. Humanitas.ro

"Când ne întâlnim cu cineva și ne îndrăgostim, avem impresia că întreg universul este de acord; azi am văzut că așa ceva s-a petrecut cu apusul de soare.
Cu toate acestea, dacă ceva e greșit, nimic nu rămâne! Nici stârcii, nici muzica din depărtare, nici savoarea buzelor lui. Cum de poate dispărea atât de repede frumusețea care se afla acolo acum câteva minute? Viața este foarte rapidă; îi face pe oameni să treacă de la cer la infern în câteva secunde."

"El nu i-a mai adresat nici un cuvânt și ea a trebuit să se mulțumească a-l iubi și a suferi în tăcere." 

"Deși scopul meu e să înțeleg dragostea, deși sufăr din cauza persoanelor cărora mi-am încredințat inima, văd că cei care mi-au atins sufletul n-au reușit să-mi trezească trupul, iar cei care mi-au mângâiat trupul n-au reușit să-mi atingă sufletul."

"M-am mai simțit rănită când i-am pierdut pe bărbații de care m-m îndrăgostit. Astăzi sunt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni.
În dragoste, nimeni nu poate leza le nimeni; fiecare dintre noi e răspunzător pentru ceea ce simte și nu putem da vina pe altul pentru asta. 

Asta e adevărata experiența a libertății: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda."


"Există anumite suferințe care pot fi uitate atunci când putem pluti deasupra durerilor noastre.
Universul are sens doar când avem cu cine să ne împărtășim emoțiile."

"Pasiunea te face să nu mai mănânci, să nu mai dormi, să nu mai muncești, să fii împăcat. Mulți se sperie de ea, deoarece, când își face apariția, doboară toate lucrurile vechi pe care le întâlnește."

Chat conversation end